Constituirea Zonei Metropolitane Bucureşti sau a Bucureştiului Metropolitan

 

Constituirea, pe baze ştiinţifice, a Zonei Metropolitane Bucureşti (ZMB) presupune, în esenţă, următoarele trei tipuri de activităţi.

1. Fundamentarea ştiinţifică a necesităţii şi obiectivelor Zonei Metropolitane Bucureşti.
2. Stabilirea criteriilor şi indicatorilor de identificare şi funcţionare a ZMB.
3. Elaborarea şi aplicarea metodologiei sau algoritmului de determinare (trasare) a graniţelor (întinderii, conturului, limitelor spaţiale) a ZMB.

 

1. Fundamentarea ştiinţifică a constituirii ZMB presupune analiza necesităţii şi a obiectivelor acesteia.

1.1. Necesitatea constituirii ZMB.

Aşa cum rezultă din Proiectul elaborat de CURS pentru Primăria Capitalei „Cercetare sociologică privind starea socială a oraşului Bucureşti şi dezvoltare a ZMB”,  Raport Final, Barometrul Social al Capitalei, Vol 1, Bucureşti 2014. Constituirea Zonei Metropolitane Bucureşti se impune din cel puţin 4 motive.

Primul motiv vizează planificarea spaţială unitară a dezvoltării de tip metropolitan, în acord cu tendinţele de creştere sau dezvoltare a oraşului Bucureşti şi aşezărilor din aria sa de influenţă şi susţinere. Este vorba de o planificare realizată în concordanţă cu tendinţele de evoluţie organică, naturală şi spontană a aşezărilor din această arie..

Aşa cum rezultă din diferitele studii efectuate  la nivelul oraşului Bucureşti şi aşezărilor  din teritoriul său înconjurător, între cele două părţi, centrul polarizator  şi localităţile din jurul său, există o multitudine de interrelaţii economice, sociale, urbanistice, culturale etc. care necesită ca părţile să funcţioneze ca un întreg, cu o organizare adecvată  şi eficientă. În realitate ansamblul evoluează, mai mult sau mai puţin  funcţional  sau planificat , uneori chiar haotic. Într-un fel am putea spune că printr-o evoluţie spontană, Zona Metropolitană  există de facto.  Rămâne ca reacţia autorităţii sau guvernării să valorifice adecvat această realitate sau, cum spune sociologul Dimitrie Gusti, fondatorul Şcolii sociologice de la Bucureşti, să pună în acord „Ţara legală” cu „Ţara reală”, respectiv să asigure cadrul formal  sau legal pentru valorificarea superioară a atuurilor acestei realităţi. Este vorba de asigurarea unui cadru prin care să se realizeze o planificare  şi un management eficiente, care să diminueze disfuncţionalităţile existente şi să asigure funcţionalitatea integrată a Zonei Metropolitane. Chiar dacă în prezent această arie nu reprezintă oficial decât o realitate statistică(regiunea Bucureşti-Ilfov), evoluţia sa arată că, în realitate s-a format în acest teritoriu o Zonă Metropolitană, care necesită o abordare unitară.

În perspectivă, procesul de dezvoltare metropolitană nu se poate realiza eficient în spaţiul existent. Oraşul Bucureşti cu o populaţie stabilă de cca 2 milioane de locuitori (la care se adaugă cea flotantă, cea atrasă în oraş  sub formă de navetism, atracţie comercială, sanitară, culturală şi sportivă) şi o suprafaţă de doar 228 km.p., ca să  nu mai vorbim de puterea sa economică reflectată în concentrarea activităţii antreprenoriale de mare importanţă, a PIB-ului şi activităţii de comerţ exterior, se află în pericol de „implozie”, atingând limita în care, conform studiilor de specialitate, concentrarea urbană este defavorabilă oraşului polarizator şi mult mai favorabilă pentru aşezările din jurul său (vezi „Oraşe Competitive. Romania. Regional Development Program. Banca Mondială 2013).

Un prim impact al dezvoltării metropolitane a Bucureştiului se poate uşor observa în evoluţia Regiunii Bucureşti-Ilfov care, chiar dacă este o simplă realitate statistică, a evoluat sub forma creşterii spectaculoase a judeţului Ilfov (de exemplu, cu 31% numai în perioada 2002-2011) fiind, conform EUROSTAT REGIONAL YEAR BOOK-2013, din punct de vedere al imigraţiei cu domiciliul (sau a migraţiei nete din 2011), în primele 3 judeţe (NUTS 3) din UE – 27, după două judeţe din Germania, ajungând  ca împreună cu Bucureştiul să deţină un sold migratoriu pozitiv în ultimii 10 ani, singura regiune de acest gen din România.

Nici regiunea Bucureşti-Ilfov nu satisface,  însă, exigenţele unei dezvoltari metropolitane echilibrate şi durabile.

De altfel, suprafaţa care revine regiunii Bucureşti-Ilfov este extrem de redusă comparativ cu celelalte regiuni ale României deşi populaţia şi forţa sa economică sunt mult mai mari. Astfel suprafaţa regiunii Bucureşti-Ilfov este de cca 1820 km.p. faţă de peste 34.ooo km.p., cât este suprafaţa medie a celorlalte regiuni de dezvoltare (sau de 34.453 km.p. a Regiunii Sud-Muntenia, care înconjoară practic regiunea Bucureşti-Ilfov). Este vorba, prin urmare, de o suprafaţă de cca 19 ori mai mică,  decât a celorlalte regiuni ale României, deşi, ca volum de populaţie (cca.2,25 milioane de locuitori) regiunea Bucureşti – Ilfov se regăseşte pe locul 5 din cele 8 regiuni, iar ca putere economică şi productivitate se situează,de departe, pe primul loc. De altfel, 95% din populaţia ocupată a acestei regiuni lucrează în activităţi neagricole, faţă de 59% în celelalte regiuni.  Pe de altă parte, regiunea Bucureşti-Ilfov este extinsă  cu precădere spre nord, deşi atracţia oraşului pentru celelalte direcţii este similară, ca să nu mai vorbim de faptul că aşezările de aici, mai ales din Sud sunt mai sărace , afectate  puternic de îmbătrânire  şi şomaj,  şi vor necesita mai mult sprijinul  oraşului Bucureşti. Apare deci o subutilizare a resurselor umane  şi teritoriale, mai ales  în sudul Bucureştiului. Prin sporirea gradului de atracţie  şi interacţiune dintre oraşul polarizator şi localităţile din jurul său, în cadrul ZMB, cele două părţi se potenţează reciproc în procesul de dezvoltare integrată..

Al doilea motiv se referă la necesitatea alinierii/adaptării la contextul european, în ceea ce priveşte o dezvoltare prin care să se atragă fonduri europene pentru mari investiţii, prin care să se faciliteze coeziunea teritorială şi socială, competitivitatea şi dezvoltarea durabilă. Se ştie că  problemele strategice de amenajare urbană la nivel european necesită o corelare cu structurile metropolitane  şi regionale  pe nivelele NUTS 2 şi NUTS 3.

Se susţine astfel necesitatea constituirii ZMB pe baza fundamentării ştiinţifice  a unei Zone Metropolitane viabile, cu putere mai mare de atracţie de fonduri şi de realizare a unor programe de dezvoltare majore la nivel metropolitan sau regional.

Zona Metropolitană astfel constituită, formată din oraşele şi comunele  judeţului Ilfov, la care se adaugă alte oraşe şi comune din judeţele Giurgiu, Călăraşi, Dâmboviţa, Prahova şi Ialomiţa va facilita elaborarea de proiecte şi programe majore, cu mari şanse de finanţare din fondurile europene preconizate pe 2014-2020 şi va permite o dezvoltare spaţială integrată, echilibrată şi durabilă.

Al treilea motiv decurge din necesitatea întăririi capacităţii comunitare a tuturor aşezărilor din Zona Metropolitană în ceea ce priveşte utilizarea politicilor şi surselor de dezvoltare existente la nivel zonal, inclusiv pentru a putea rezista concurenţei cu alte structuri administrativ-teritoriale. Este vorba de pregătirea cadrului pentru reducerea inegalităţii de dezvoltare între aşezările Zonei Metropolitane, diminuarea efectelor necontrolate ale procesului de urbanizare şi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor locuitorilor Zonei. Se va urmări pe această cale şi creşterea subsidiarităţii politicilor zonale, întărirea coeziunii sociale şi creşterea competititvităţii.

În esenţă, noua Zonă Metropolitană va facilita promovarea unor politici de dezvoltare prin care să se ţină seama de resursele şi interesele comune ale aşezărilor din aria de influenţă şi ale oraşului polarizator. Este vorba de dezvoltarea cu precădere a serviciilor de interes metropolitan, inclusiv a celor legate de locuri de muncă, în funcţie de interesele producătorilor şi consumatorilor din această zonă. În acest sens, în cadrul ZM poate fi impulsionată dezvoltarea unor poli de creştere locali cum sunt oraşele Buftea, Bolintin Vale, Mihăileşti, Voluntari, Otopeni etc., care ar ajuta la descongestionarea metropolei propriu-zise.

Al patrulea motiv se referă la facilitarea aplicării legislaţiei existente prin realizarea unei metodologii-cadru sau a unui ghid metodologic de determinare ştiinţifică a graniţelor şi structurii Zonei Metropolitane, precum şi a strategiilor de planificare  şi dezvoltare durabilă care să ţină seama de tendinţele de evoluţie a structurilor demografice, sociale şi economice existente . În esenţă, prin adoptarea legislaţiei la constituirea noii Zone metropolitane Bucureşti se va încerca găsirea celor mai bune forme de cooperare la nivel administrativ şi al politicilor sectoriale.

Se va urmări, de asemenea, creşterea coeziunii sociale, a competitivităţii şi dezvoltării durabile în întregul spaţiu zonal, prin realizarea unor obiective urbane şi teritoriale comune.

 

1.2. Obiectivele constituirii ZMB vizează cel puţin următoarele aspecte:

– reevaluarea regiunii Bucureşti – Ilfov, existentă în prezent doar formal, ca realitate statistică, insuficientă pentru dezvoltarea în perspectivă a Capitalei şi a teritoriului său de susţinere şi influenţă reciprocă.

– formarea unei zone sau regiuni viabile, cu putere mai mare de atragere de fonduri şi de realizare de programe de dezvoltare semnificative la nivel regional.

– pregătirea unei strategii de reducere a unor inegalităţi de dezvoltare între aşezările zonei, în special între cele cu dezvoltare multidimensională şi cele cu o economie preponderent agricolă.

Realizarea unor astfel de obietive presupune definirea Zonei Metropolitane ca un ansamblu funcţional de aşezări, format din oraşul polarizator, pe de o parte şi aşezările (UAT-urile) din aria de influenţă şi susţinere, propuse, pe baza unei fundamentări ştiinţifice a fi incluse în Zona Metropolitană, pe de altă parte, între care există interrelaţii diverse permanente şi variate.

 

 

 

2. Stabilirea criteriilor şi indicatorilor de identificare şi funcţionare a ZMB.

Două categorii de criterii sunt utilizate, cu precădere, pentru delimitarea (trasarea) şi analiza regiunilor, şi anume, criteriile de care se ţine seama în stabilirea graniţelor zonelor şi criteriile aplicate în caracterizarea structurii şi dinamicii zonelor. Desigur că enumerarea criteriilor sau indicatorilor nu presupune utilizarea lor exhaustivă. De cele mai mulrte ori, în determinarea şi descrierea zonelor se aplică doar unele dintre aceste criterii.

Criteriile utilizate pentru stabiliraea graniţelor (întinderii, limitelor, conturului) Zonei Metropolitane Bucuresti se referă, în esenţă, la:

 

1. Funcţionalitatea socio-economică a Zonei. Aceasta vizează, în esenţă, interacţiunile care se realizează în cadrul ZMB şi include:

• Mobilitatea teritorială spre şi dinspre oraşul polarizator, prin migraţie şi navetism, în cadrul Zonei.
• Interrelaţiile dintre praşul polarizator Bucureşti şi aşezările din aria sa de influenţă (atracţie comercială, culturală, sportivă, accesibilitate etc.).
• Impactul urbanistic (innoirea edilitară) al oraşului polarizator asupra spaţiului construit din aşezările din aria sa de influenţă.
• Potenţialul turistic (in special al zonei de influenţă) ca factor de dezvoltare metropolitană.

 

2. Spaţialitatea sau cadrele spaţiale în care se asigură o dezvoltare armonioasă a structurilor zonale. Aceasta ar include, în esenţă, dincolo de o suprafaţă semnificativă, următoarele:

• Distanţa în timp până la oraşul polarizator (izocromele optime).
• Contiguitatea spaţială între aşezările propuse pentru a fi incluse în ZMB.

 

3. Cadrele politice şi identitare. Acestea ar include:

• Percepţia identitară şi adeziunea populaţiei din această arie faţă de realizarea Zonei Metropolitane Bucureşti.

 

Toate aceste trei tipuri de criterii se subsumează obiectivului general care vizează dezvoltarea socio-economică a Zonei. Aceasta presupune luarea în analiză unor aspecte privind:

• Obiectivele de interes zonal privind dezvoltarea în perspectivă a Zonei.
• Corelarea studiilor socio-economice cu realităţile geografice.
• Echilibrul urban-rural şi reducerea disparităţilor dintre urban şi rural.

 

 

3. Metodologia sau algoritmul de determinare a ZMB include:
   • determinarea indicilor pentru fiecare dintre indicatorii selectaţi în vederea măsurării intensităţii relaţiilor oraşului central cu fiecare localitate (UAT);
   • standardizarea indicatorilor (de interrelaţie) astfel încât aceştia să devină comparabili, respectiv aducerea lor pe aceeaşi scală (standardizarea se realizează cu formula „utilităţii maximale”, unde valoarea standardizată este rezultatul raportului dintre (valoarea reală – valoarea minimă/valoarea maximă-valoarea minimă)*100, ceea ce aduce toate cifrele între 0 şi 100 sau între 0 şi 1);
   • ponderarea indicatorilor (dacă este cazul);
   • stabilirea indicelui global (index) sau scorului total al fiecărei localităţii, ca indice de integrare.

Formula de calcul a indicelui general de integrare în zona metropolitană, prin luare în calcul a cinci tipuri de indicatori din domeniul socio-economic (navetism), demografie (migraţie), edilitar-urbanistic (înnoire edilitară), turism (potenţial de loisir) şi spaţial (distanţa în timp până la municipiul polarizator) este următoarea:

Unde:

L_n = indicele de navetism (spre municipiul polarizator şi spre localitatea din zona de influenţă)

– pesoane care vin/pleacă pt. muncă la 1000 locuitori;

l_m = indicele de migraţie (spre municipiul polarizator şi spre localitatea din zona de influenţă)

– migraţia cu domiciliul (permanent sau temporar) în ultimii 10 ani la 1000 locuitori ;

(I_n +I_m)*2 deoarece impactul este dublu, la venire şi la plecare.

l_e = indicele de înnoire edilitară

– nr. case nou contruite în localitate în ultimii 10 ani de către locuitorii oraşului polarizator/total case nou contruite;

l_l = indicele de potenţial de loisir (cu radical, deoarece reprezintă o relaţie potenţială)

– ponderea suprafeţelor cu apă şi păduri în total suprafaţă localitate;

– număr de  monumente istorice şi amenajări turistice/total case în localitate).

D = distanţa în timp până la municipiul polarizator, cu mijlocul de transport utilizat de obicei.

Prin aplicarea formulei se pot obţine următoarele:

• lista valorilor (reale şi standardizate) aferente indicatorilor, grupate pe dimeniuni, pentru fiecare localitate;
• lista cu scorul integrării, în ordine descrescătoare, pentru fiecare localitate.

Pentru luarea deciziei de stabilire a graniţei zonei metropolitane pot fi luate în considerare unele criterii relativ obiective:

• valoarea minimă a scorului general de integrare poate fi stabilită astfel încât scorul general de integrare să deţină valori peste medie la cel puţin două din cele trei dimensiuni: mobilitate socio-teritorială, înnoire edilitară, potenţial turistic;
• respectarea principiului contiguităţii spaţiale (care să permită unor localităţi plasate în interiorul zonei metropolitane să fie incluse în zonă chiar dacă nu îndeplinesc scorul minim stabilit, iar alte localităţi situate în afara contiguităţii cu ZM să nu fie incluse chiar dacă au un scor mare de integrare).
• distanţă maximă stabilită de comun acord între părţile implicate

 

 

 

 

 

4. Aplicarea metodologiei sau algoritmului de delimitare a graniţelor ZMB.

 

Rezultatele care urmează sunt prezentate prin luarea în considerare a următoarelor aspecte: analiza unor indicatori statistici privind dezvoltarea oraşelor şi comunelor din aria de influenţă a Bucureştiului (până la 50 km); determinarea graniţelor ZMB conform metodologiei ştiinţifice validate.

Aria de influenţă a oraşului Bucureşti sau situaţia socioeconomică a oraşelor şi comunelor din aria de influenţă a Bucureştiului (până la 50 km)

Indicatori statistici privind dezvoltarea oraşelor şi comunelor din aria de influenţă a oraşului (98 de oraşe şi comune) se referă la domeniile demografice, social şi infrastructură.

Din analiza indicatorilor amintiţi, grupaţi pe cele trei dimensiuni (demografică, socială şi infrastructură) şi pe total rezultă că aşezările din această arie suportă influenţa oraşului, respectiv sunt cu atât mai dezvoltate cu cât sunt mai apropiate de Bucureşti, ceea ce înseamnă că oraşul generează dezvoltare, dar aşezările din această arie au şi o anumită independenţa de dezvoltare, funcţie de specificul teritorial şi economic, de apropierea de alte oraşe etc.

Pentru evaluarea profilului de dezvoltare a oraşelor şi comunelor din aria de infleunţă a oraşului până la o distanţă de 50 km sunt analizate valorile pentru o serie de indicatori obţinuţi de la INS pentru 2012 (din Fişa localităţii).

Indicatorii utilizaţi au fost calculaţi separat pentru fiecare localitate şi grupaţi pe trei dimensiuni (demografică, socială, infrastructură).

Cele 98 de oraşe şi comune au fost analizate atât pentru a vedea potenţialul de dezvoltare a ariei de influenţă a Bucureştiului până la o distanţă de 50 km  de centrul oraşului cât şi pentru a facilita decuparea oraşelor şi comunelor care sunt cele mai mai îndreptăţite, din punct de vedere ştiinţific, pentru a constitui, împreună cu oraşul polarizator care este Bucureştiul, ZONA METROPOLITANA BUCUREŞTI (ZMB).

Aria de infleunţă sau aria periurbană, cum i se mai spune, formată dn cele 98 de oraşe şi comune, este diferit dezvoltată în funcţie de specificul fiecărui indicator, de distanţa faţă de Bucureşti, de profilul specific a fiecăruia dintre cele 98 de Unităţi Administrativ Teritoriale (UAT-uri)[1]. Urmează cele patru hărţi pentru cele trei dimensiuni şi pe total, cu oraşele şi comunele din această arie de influenţă.

De menţionat că indicatorii selectaţi sunt limitaţi la datele statistice existente şi la consistenţa lor. De pildă, la indicatorul mortalitate infantilă s-a renunţat deoarece datele primite de la INS se referă la 1 ianuarie a anului respectiv, deci erau cu valorea 0.

Concluzia este că toate oraşele şi comunele până la 50 de km de oraş sunt influenţate  în dezvoltarea lor mai mult sau mai puţin de Capitală, deci aria funcţională a oraşului se întinde dincolo de graniţele judeţului Ilfov şi, drept urmare, se impune o decupare pe baze ştiinţifice a graniţelor optime pentru noua ZMB.

Totuşi, se poate observa o corelaţie puternică între nivelul de dezvoltare a oraşelor şi comunelor situate la o distanţă de până la 50 km faţă de oraş şi valorile indicatorilor demografici (în special sporul migraţiei) şi de infrastructură pe de o parte şi distanţa faţă de oraş, pe de altă parte. Mai concret se constată, ca tendinţă, că valorile indicatorilor demografici şi de infrastructură cresc pe măsură ce distanţa faţă de oraş este mai mică şi aşezările sunt situate în partea de Nord, Nord-Est a oraşului. Acest lucru nu este valabil în situaţia indicatorului social care arată o distribuţie a valorilor peste medie fără a ţine seama de distanţa faţă de oraş sau de direcţia, în care respectivele oraşe şi comune se situează. Acest lucru se explică, parţial, şi prin faptul că aşezările situate mai aproape de oraş şi mai dezvoltate, apelează cu precădere la oraşe pentru satisfacerea unor cerinţe de educaţie sau de asistenţă medicală.

Harta în funcţie de scorul mediu total pe cele trei tipuri de indicatori arată tocmai această tendinţă de dezvoltare mai accentuată a oraşelor şi comunelor din Nord-Estul Bucureştiului, comparativ cu cele din Sudul Oraşului, care sunt, în medie, cele mai slab dezvoltate şi necesită o atenţie aparte, din acest punct de vedere.

 

Graniţele şi structura Zonei Metropolitane Bucureşti

 

Prin aplicarea metodologiei menţionate anterior, în special prin selectarea şi completarea cu date a unor indicatori de interrelaţie dintre oraşul Bucureşti şi cele 98 de UAT-uri din aria de influenţă sau periurbană (până la 50 km de Municipiul Bucureşti), şi aplicarea algoritmului de calcul, a rezultat un indice de integrare pe baza căruia s-au stabilit oraşele şi comunele propuse pentru a fi incluse în noua Zonă Metropolitană, s-au delimitat astfel graniţele şi structura ZMB. Aşa cum se poate observa în cele ce urmează, pornind de la Universul de eşantionare (cele 98 de oraşe şi comune din aria de influenţă, până la 50 km de oraş), s-au selectat  cele 64 de oraşe şi comune (în funcţie de scorul sau indexul de integrare care, adăugate oraşului, formează un ansamblu de 65 de UAT-uri şi pot constitui noua ZMB a cărei structură este caracterizată în funcţie de principalii indicatori de interrelaţie, aşa cum rezultă din hărţile care urmează..

Astfel, Harta nr.1 şi Harta nr.2 reflectă decuparea ZMB în intervalul Universului de eşantionare iar, în continuare, Hărţile 3-11 reflectă structura ZMB.

Structura Zonei Metropolitane Bucureşti în funcţie de principalii indicatori

 

Analiza structurii ZMB este realizată din două perspective: pe baza unor indicatori completaţi cu date prin ancheta tip microrecensământ la nivelul primăriilor din oraşele şi comunele propuse pentru a fi incluse în ZMB.

În ceea ce priveşte indicatorii  statistici semnificativi, structura ZMB poate fi caracterizată, pe scurt, după cum urmează:

Teritoriu şi populaţie

Luând în calcul cele 65  de oraşe şi comune care ar urma să fie incluse în componenţa ZMB, inclusiv oraşul Bucureşti, suprafaţa totală a noii Zone Metropolitane se ridică la cca 3200kmp, semnificativ mai mare faţă de cca 1820 kmp cât are regiunea Bucureşti Ilfov (adică se adaugă cca 1400 kmp)

Volumul populaţiei creşte  şi el de la 2.25 milioane cât avea regiunea Bucureşti-Ilfov în 2013 la cca 2.37 milioane locuitori (adică se adaugă cca 120.000 locuitori).

Gradul de urbanizare reflectat de raportul populaţiei care trăieşte în urban  faţă de populaţia care locuieşte în rural este de 82% urban şi 18% rural. (În aria inconjurătoare de influenţă raportul este de 39% în urban şi 61% în rural).

Numărul oraşelor  este de 13 şi a comunelor de 52. 40 UAT-uri se regăsesc în judeţul Ilfov, 14 în judeţul Giurgiu , 5 în Călăraşi, 3 în Dâmboviţa şi 2 în Ialomiţa. Din judeţul Prahova niciun oraş sau comună nu s-a „calificat” pentru a intra în ZMB, fapt explicabil şi prin faptul că judeţul Ilfov este extins cu precădere spre Nord.

Populaţia oraşelor şi comunelor propuse pentru a fi incluse în ZMB a crescut în 1990-2013, în medie cu 14%.

 

Hărţile ZMB în funcţie de principalii indicatori de interrelaţie a aşezărilor propuse a fi incluse în Zonă şi oraşul polarizator

 

Migraţie şi navetism

Atracţia rezidenţială  a oraşului Bucureşti pentru localităţile incluse în ZMB din aria înconjurătoare a oraşului cât şi atracţia rezidenţială a oraşelor şi comunelor din această arie pentru bucureşteni este semnificativă.

Astfel, migraţia spre Bucureşti în ultimii 14 ani (2000 – 2013), raportată la populaţia localităţii (oraşului sau comunei din aria înconjurătoare inclusă în ZMB) variază între 0,23% şi 16,22%, unele oraşe şi comune fiind mai puternic afectate (peste 5% din populaţia localităţii a migrat în Bucureşti, altele sunt mediu afectate, iar altele puţin afectate, sub 2% din populaţia localităţii. Vezi harta „Migraţia din localitate spre Bucureşti”.

Migraţia inversă, din Bucureşti spre localitate, a fost, aparent paradoxal, semnificativ mai puternică, ceea ce este specific însă procesului de suburbanizare, tendinţă caracteristică a evoluţiei moderne a marilor oraşe, când o bună parte din populaţia oraşelor centrale, în special cei cu venituri suficiente, îşi schimbă domiciliul în suburbii sau în aria înconjurătoare. Un număr semnificativ de oraşe şi comune au crescut pe această cale cu peste 10% din populaţia localităţii, altele între 5 şi 10% şi unele, nu neapărat cele mai îndepărtate, cu sub5%. Vezi harta „Migraţia din Bucureşti spre localitate”.

Navetismul spre Bucureşti şi din Bucureşti spre oraşele şi comunele propuse a fi incluse în ZMB deţine rate relativ mari, fiind principalul canal de legătură între cele două părţi.

Dacă raportăm datele despre navetişti la totalul salariaţilor , semnificaţia economică şi socială a navetismului devine şi mai evidentă. Din cauza faptului că locurile de muncă şi numărul de angajaţi în oraşele şi comunele presupuse a fi incluse în ZMB sunt relativ reduse (cu excepţia unor aşezări precum oraşul Otopeni, de pildă), ratele navetiştilor sunt ridicate, în sensul că numărul persoanelor care pleacă să lucreze în Bucureşti poate depăşi cu mult numărul salariaţilor din oraşul şi comuna de rezidenţă.

Astfel, în toate oraşele şi comunele din Zona Metropolitană Bucureşti, indicele de navetism spre Bucureşti este de peste 10% din totalul salariaţilor din aceste aşezări, dar situaţia localităţilor în care procentul de peste 50% din totalul salariaţilor este cel mai fecvent, vizează peste jumătate din cele 64 de oraşe şi comune. Vezi harta „Rata navetismului din localitate în Bucureşti”.

În ceea ce priveşte direcţia inversă, din Bucureşti spre localitate, există de asemenea rate mari ale navetismului, mai ales în oraşele şi comunele unde există locuri de muncă pentru care se manifestă un interes al bucureştenilor. Navetismul din Bucureşti  spre oraşele şi comunele din ZMB este puternic pentru o treime dintre acestea din urmă, adică deţine procente de peste 15% din salariaţii localităţii de reşedinţă, în unele cazuri ajungâd la peste 30%. Vezi harta „Rata navetismului din Bucureşti în localitate”.

Prezenţa navetismului, în populaţie de peste 10% faţă de forţa de muncă salariată din localitate confirmă că aria de navetă justifică pe deplin includerea acestor oraşe şi comune în ZMB.

Locuirea.

Din punct de vedere al condiţiilor de locuire datele arată că situaţia este destul de bună în aceste localităţi, media numărului de case la 1000 de locuitori (indicator calculat ca raport între total case în localitate şi totalul populaţiei x1000) este de 426  locuinţe, adică, în medie 1,20 locuinţe pe gospodărie, existând peste jumătate dintre oraşe şi comune cu peste 450 locuinţe la 1000 locuitori. Vezi harta „Număr de locuinţe la 1000 locuitori”.

 

Nivelul de înnoire edilitara din ultimii 14 ani în oraşele şi comunele propuse pentru a fi incluse în ZMB este relativ mare, ceea ce a influenţat, de altfel, situaţia locativă bună, exprimată prin numărul de case la 1000 de locuitori, mai ales în unele oraşe şi comune precum Otopeni, Corbeanca, Tunari, Snagov, Popeşti-Leordeni, Bragadiru, Frumuşani, Iepureşti etc.

Rata de înnoire edilitară calculată prin locuinţe noi la 100 de locuinţe existente, în 2000-2013arată că majoritatea oraşelor şi comunelor propuse pentru a fi incluse în ZMB au înnoit fondul locativ  în ultimii 14 ani în proporţie de peste 20%. În unele cazuri cum sunt Voluntari, Pantelimon, Chiajna, Berceni, Ciorogârla, Mogoşoaia, Corbeanca, Bragadiru, Afumaţi, rata de înnoire edilitară se apreciază că a fost de peste 50% din fondul locativ existent. Vezi harta „Rata de înnoire edilitară în 2000-2013”.

 

Aportul bucureştenilor la înnoirea edilitară din aceste localităţi, în 2000-2013 este semnificativ, confirmând că acest indicator a fost bine selectat pentru determinarea graniţelor ZMB. Astfel, în peste jumătate dintre oraşele şi comunele propuse pentru a fi incluse în ZMB, aportul bucureştenilor prin construirea de case, cu precădere de vacanţă, este de peste 50% din totalul caselor nou construite. Dintre oraşele şi comunele unde aportul bucureştenilor la înnoirea edilitară este foarte mare, de peste 60% din totalul caselor nou construite, amintim: Cornetu, Chiajna, Clinceni, Glina, Berceni, Jilava, Brăneşti, Pantelimon,Dobroeşti, Domneşti, Snagov, Chitila, Baloteşti, Frumuşani. Vezi harta. „Aportul bucureştenilor la înnoirea edilitară în 2000-2013”.

Potenţialul economic.

Numărul de salariaţi, numărul de unităţi economice existente în această arie şi ponderea suprafeţelor arabile, a suprafeţelor cu apă şi pădure, sunt câţiva indicatori care reflectă potenţialul economic, inclusiv turistic, al oraşelor şi comunelor propuse pentru a fi incluse în ZMB.

Rata angajării calculată ca procent de salariaţi din totalul populaţiei (în lipsa unor date valide despre numărul populaţiei ocupate sau a celei de vârstă 15-64 ani) arată că există, pe de o parte oraşe şi comune cu procent mare de salariaţi (fiind incluşi şi cei care vin din alte localităţi) cum sunt Otopeni, Mogoşoaia, Voluntari, Stefăneştii de Jos, Chiajna, Afumaţi, Popeşti-Leordeni, Măgurele.

Ca procent mic de salariaţi există aşezări, cu precădere rurale cum sunt Vidra, Călugăreni, Glina, Adunaţii-Copăceni, Cornetu, Petrăchioaia, Tărtăşeşti, Comana.

Ponderea suprafeţelor de teren arabil în raport cu suprafaţa totală şi a suprafeţelor cu păduri şi ape este importantă mai ales pentru comunele din această arie, arătând potenţialul acestor localităţi de a furniza produse agricole pentru oraş şi oportuinităţi de recreere.

Specificul relaţiilor cu oraşul Bucureşti

Structura oraşelor şi comunelor propuse pentru a fi incluse în ZMB este direct legată de interrelaţiile cu oraşul Bucureşti existând o corelaţie pozitivă între indicele de integrare în ZMB şi nivelul de dezvoltare, precum şi o corelaţie negativă între nivelul de dezvoltare şi distanţa în minute faţă de Bucureşti (respectiv cele trei izocrone).

Astfel, tipologia oraşelor şi comunelor din ZMB în funcţie de scorul de integrare arată că oraşele şi comunele cu indice de integrare mare, respectiv peste 5, sunt de regulă mai apropiate de Bucureşti şi mai dezvoltate din punct de vedere al indicatorilor prezentaţi. În această categorie se numără oraşe şi comune precum Otopeni, Cernica, Chiajna, Dobroeşti, Pantelimon, Popeşti-Leordeni, Buftea, Jilava, Bolintin Vale, Vidra etc.

Din categoria celor cu indice de integrare redus amintim Iepureşti, Ogrezeni, Grădiştea, Nuci, Ciocăneşti, Bulbucata, Gostinari, Fierbinţi-Târg, Crevedia etc.. Vezi harta „Tipologia oraşelor şi comunelor din ZMB în funcţie de scorul de integrare”.

Indicele de integrare în ZMB, ca şi valorile unor indicatori care arată nivelul de dezvoltare  a oraşelor şi comunelor propuse pentru a fi incluse în ZMB corelează negativ cu distanţa, respectiv cu cât indicatorii de integrare în ZMB şi de dezvoltare au valori mai mari cu cât  distanţa sau izocroanele sunt mai mici, aspect valabil  mai ales în cazul izocroanei de până la 20 de minute de oraş, cu mijlocul de transport obişnuit. Vezi harta „Izocroane (distanţa în minute faţă de Bucureşti)”.

La aceasta ar păutea fi adaugate alte unitaţi administrativ-teritoriale cuprinse intre Bucureşti şi Dunăre. Astfel, în cadrul proiectelor şi studiilor-programelor de dezvoltare elaborate cu precădere de UAIM, Urban Proiect, Intergraph şi IHS, a PATZ+urilor existente pentru dezvoltarea în perspectivă a Bucureştiului şi a  Judeţelor Ilfov, Giurgiu şi Calaraşi precum şi a Conceptului strategic Bucureşti 2035, a fost identificată, o zonă sau regiune care se intinde la sud până la Dunăre, incluzând judeţul Giurgiu şi o parte din judeţul Călăraşi, incluzând oraşul Olteniţa şi unele localităţi apropiate de acesta  (varianta pe care o propunem).

5. Percepţii şi atitudini privind constituirea ZMB.

Suportul locuitorilor din localităţile din aria de influenţă a Bucureştiului propuse a fi incluse în ZMB precum şi acordul locuitorilor Capitalei cu constituirea unei astfel de zone sunt semnificative aşa cum arată datele de sondaj din 2014.

Nivelul de notorietate a intenţiei de constituire a unei Zone Metropolitane care să cuprindă oraşul Bucureşti şi localităţile din aria înconjurătoare este relativ mare. Doi din trei locuitori în vârstă de peste 15 ani din această arie au auzit despre un astfel de proiect (sau intenţie). (Vezi grafic.”Dvs. aţi auzit  despre acest proiect?”)

Marea majoritate, 80%, dintre locuitorii de peste 15 ani din oraşele şi comunele propuse pentru a fi incluse în ZMB cred că realizarea acestei zone este un lucru bun pentru propria localitate. Vezi grafic.”Credeţi că realizarea Zonei Metropolitane Bucureşti ar fi un lucru bun sau un lucru rău pentru localitatea dvs.?”

Principalele avantaje percepute de populaţie se referă la dezvoltarea economică (crearea de locuri de muncă) şi îmbunătăţirea infrastructurii iar principalul  dezavantaj este legat de posibila mărire a impozitelor. Vezi graficele.”Dvs.personal ce imbunătăţiri speraţi să aducă în primul rând Zona Metropolitană pentru localitatea dvs şi pentru împrejurimi?”, „După părerea dvs. care ar fi principalul dezavantaj în urma includerii localităţii dvs. în Zona Metropolitană Bucureşti?”.

Deşi populaţia deţine puţine informaţii  despre posibila realizare a ZMB doar 13% nu-şi exprimă acordul sau dezacordul cu această idee. Dintre cei cu opţiuni, 86%, (dintre locuitorii din oraşele şi comunele propuse a fi incluse în ZMB) sunt de acord cu această idee şi doar 13% nu sunt de acord. Vezi grafic.”Dvs. aţi fi sau nu de acord ca localitatea dvs. să facă parte din ZMB?”

 

[1] Pentru a uşura comparaţia, valorile sunt  prezentate pentru fiecare indicator, pe cele trei dimensiuni şi pe total. În plus, datele sunt analizate  prin gruparea UAT-urilor cu valori peste medie şi sub medie. Pentru a putea fi însumate  şi comparate, datele pentru dimensiune demografică, socială, infrastructură şi pe total au fost standardizate conform formulei „utilităţii maximale”, respectiv , au fost aduse pe o scală de la 0 la 100.